Nulitate absolută vs. nulitate relativă

Ambele desființează actul juridic pentru o cauză existentă la momentul încheierii lui. Ce le separă este interesul ocrotit de norma încălcată — și din acea diferență decurge tot restul: cine poate invoca nulitatea, în ce termen și dacă actul mai poate fi salvat.

Criteriul care le desparte

Nulitatea este absolută când norma încălcată la încheierea actului ocrotește un interes general, de ordine publică (art. 1247 Cod civil). Este relativă când norma ocrotește un interes particular, al uneia dintre părți (art. 1248 Cod civil). Codul civil instituie și o prezumție practică: în cazurile în care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil — deci lovit de nulitate relativă (art. 1252 Cod civil).

Comparație

Criteriu	Nulitate absolută	Nulitate relativă
Interesul ocrotit	General, de ordine publică	Particular, al unei părți
Cine o poate invoca	Orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție; instanța este obligată să o invoce din oficiu (art. 1247 alin. (2)-(3))	Numai persoana al cărei interes este ocrotit prin dispoziția încălcată; instanța nu o poate invoca din oficiu (art. 1248 alin. (2)-(3))
Termen	Imprescriptibilă — poate fi invocată oricând, pe cale de acțiune sau de excepție (art. 1249 C. civ.)	Pe cale de acțiune, doar în termenul de prescripție prevăzut de lege
Excepția opusă executării	Oricând	Partea căreia i se cere executarea contractului poate opune nulitatea relativă oricând, chiar după împlinirea termenului de prescripție a acțiunii în anulare
Confirmare	Nu poate fi confirmată, în principiu	Poate fi confirmată, expres sau tacit, de partea ocrotită
Cauze tipice	Lipsa obiectului, cauză ilicită sau imorală, nerespectarea formei cerute ad validitatem	Vicii de consimțământ (eroare, dol, violență, leziune), lipsa capacității de exercițiu

Ce schimbă în dosar

Distincția nu este academică; ea decide dacă mai ai un dosar. Trei consecințe practice:

Calitatea de a invoca. Dacă susții o nulitate relativă în numele unei părți care nu este cea ocrotită de normă, apărarea cade pe lipsă de calitate, indiferent cât de solid e viciul.
Termenul. O nulitate relativă invocată pe cale de acțiune după împlinirea prescripției se respinge ca tardivă. Aceeași cauză, opusă ca excepție celui care cere executarea, rămâne utilă.
Confirmarea. Executarea voluntară a contractului, cunoscând viciul, poate valora confirmare tacită și stinge nulitatea relativă. La nulitatea absolută, executarea nu acoperă cauza.

Greșeala frecventă

Confuzia dintre nulitate și rezoluțiune. Nulitatea sancționează o cauză existentă la încheierea actului; rezoluțiunea sancționează neexecutarea unei obligații ulterior încheierii lui valabile. Un contract executat prost nu este un contract nul, iar cererea greșit calificată se respinge pe fond, nu se recalifică din oficiu în favoarea ta.

Efectul comun

Indiferent de fel, actul desființat este considerat că nu a fost încheiat, iar prestațiile executate se restituie potrivit regulilor restituirii. Diferența de regim privește calea spre acest efect, nu efectul însuși — motiv pentru care cererea trebuie construită pe felul corect al nulității de la primul act de procedură.

Verifică distincția pe speța ta

Lex AI compară instituții juridice și îți arată textele pe care se sprijină, în forma în vigoare azi, cu data verificării sursei. Redactează și cererea, cu temeiurile citate.

Încearcă Lex AI

Temeiuri citate: art. 1247, 1248, 1249 și 1252 din Codul civil (Legea nr. 287/2009). Verifică forma în vigoare înainte de a acționa pe ele.